Publicat de: mishellle | Decembrie 13, 2009

doar un vis

M-am trezit stângând perna-n braţe şi năclăita de sudoare. Iar te-am visat ! De fiecare dată când te visez, şi asta mi se întâmplă din ce în ce mai des, mă trezesc de parc-aş fi fost  alungata.Uneori, în vis, te zăresc şi încep să alerg spre tine, dar, deşi tu stai pe loc şi pari că mă chemi, distanţa dintre noi se măreşte şi, chiar înainte să dispari cu totul în negură, mă smulg din vis urlând neputincioasa.Alteori te simt în spatele meu. Îţi simt parfumul, îţi aud mişcările, îţi simt chiar şi atingerile jucăuşe, dar nu pot nicicum să mă întorc, iar tu râzi şi iarăşi te pierd în negură.Cel mai rău este atunci când ajung să te ţin în braţe, când îţi simt căldura învăluindu-mă ca o mantie fermecată, când îţi văd privirile care mă cheamă şi-ţi văd buzele care mă aşteaptă, dar, chiar când să le gust, mă trezesc cu braţele goale. Atunci mă trezesc în lacrimi şi strâng pleoapele încercând cu disperare să reintru în vis, să reînod un fir întrerupt, ca şi cum aş putea…

Mi-e dor de tine ! N-ai idee cât de tare şi cât de mult mă doare absenţa ta.

Îmi târâi zilele fără chef, aşteptând noaptea cu un amestec de speranţă şi teamă. Ştiu că te voi revedea în vis doar cât să te pierd din nou şi voi rămâne sleita de viaţă, pipăindu-mi locul gol din dreptul inimii. Şi totuşi, sper că noaptea următoare va fi altfel…

Speranţa asta e tot ce mă mai ţine, tot ce mă mai leagă…

Am ajuns acolo încât am început să trăiesc ca şi cum aş visa.

Poate nici n-ar fi rău să învăţ să visez şi cu ochii deschişi, ca să nu mai fiu nevoita  să aştept noaptea.Îmi voi închinde ochii, invocându-te, apoi, când îi voi deschide voi fi fost alunecata  într-o falie inexplicabilă şi vei fi acolo, chiar în faţa mea. Văzându-mă, îmi vei zâmbi şi-ţi voi zâmbi înapoi. Dar nu voi alerga spre tine, ci voi face un pas în spate. Vei sta descumpănit o clipă, căci demonul care stăpâneşte distanţa dintre noi nu va ştii ce să facă. Apoi, ca şi cum ar începe ţie să-ţi fie teamă că, de data asta, eu voi fi aceea care va rupe vraja, vei face şi tu un pas spre mine.

Anunțuri

Responses

  1. Realitate si fantasma…intotdeauna gandurile si logica umana vor trai intre cele doua lumi diferite incercand sa absoarba cea mai buna esenta a lor.Viata noastra traieste prin speranta fantasmei dar in ghearele cruntei realitati, visele sunt singura punte ce leaga aceste lumi fiindca imbina elemente comune, dar uneori nu vi se pare ca sunt atat de vivide incat insusi bazele realitatii viitoare sau apuse s-au fondat din caramizile lor?
    Sentimentele…de ce exista si la ce le folosim? De ce ele afecteaza insusi temelia gandirii obiective de care fiecare in parte consideram ca este de neclintit?Multe intrebari inca fara raspuns la care nici eu nici tu nici voi nu le puteti raspunde cu o incredere definitiva in definitia lor.
    Nimeni nu este perfect iar tot ceea ce ne reprezinta incearca sa compenseze prin gasirea asa zisei jumatati a sufletului, trupului si simturilor care sa ne unifice intr-o fiinta perfecta, in idealul pe care il avem cu totii ascuns adanc in noi insine.
    Caderea in abis atat in realitate cat si pe celalat taram sunt datorate stingerii treptate a ultimei raze de speranta ce inca te mai calauzeste prin bezna si nesiguranta unui drum ales in viata.Cu totii dorim o viata usoara, fara griji si neplaceri dar chiar daca suna frumos la urma aceasta monotonie ne va ingenunchea…o viata nu va fi implinita daca nu gustam pana la fund cupa cu amar, doar asa vom sti fericirea in intregul sau.
    Cine sunt eu sa judec un om daca nu m-am judecat pe mine mai intai?
    Sunt doar un calator, o simpla umbra intr-un timp nemarginit sunt imperfect dar tind spre perfectiune in cautarea propriului meu san’graal pentru a-mi rascumpara greselile si a atinge destinatia la care cu totii speram.
    Scuzele mele ca am tratat destul de superficial fiecare dintre elementele de mai sus dar odata intrat in adancul fiecaruia, discutia ar fi foarte vasta si cu o multime de pareri contradictorii.
    Ti-am promis ca voi lasa un comm pana la sfarsitul wekeendului si eu intotdeauna ma tin de promisiuni.
    O ultima idee ar fi:
    “Daca viata intreaga ti-o petreci cautand perfectiunea intr-o floare, nu poti spune la sfarsit ca ti-ai petrecut viata in zadar!”

    • “Daca viata intreaga ti-o petreci cautand perfectiunea intr-o floare, nu poti spune la sfarsit ca ti-ai petrecut viata in zadar!” asta mi-ai mai spus-o odata..frumos ca de obicei tot ce spui tu acolo.:)parerea mea despre postul tau ti-o voi spune in particular;)

  2. Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară

  3. stiu ca te-am ranit,stiu ca din vina mea ai suferit ,ai plans si te-ai invinovatit singura pentru raul care ti l-am provocat…stiu ca eu sunt singurul care ar trebui sa suporte acum consecintele dar nu pot.am incercat sa nu mai imi fie dor de tine,am incercat sa nu mai imi zboare gandul la tine.Tu my invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat,ce inseamna sa tremuri cand ma privesti.nu mai pot sa trec pe langa tine fara sa iti vorbesc,Stiu ca sunt un vagabond dar asa-s eu si nu ma pot schimba dar pot sa iti jur ca inca te iubesc nebuneste.Stiu ca acum iubesti pe altul si stiu ca daca tu il iubesti in viata ta nu mai are loc nimeni dar lasa-ma sa iti arata ca si un vagabont poate iubi:(


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: