Like this:

ce mai zi…ieri eram cat pe ce sa imi pierd telefonul…tristete mare…cauta ca disperata telefonul in masina,pe afara pe unde stiu ca am mai fost…intrun final il gasesc langa frana de mana de la masina…pfiuu mare fericire..l-am gasit!dar de ce am reactionat asa?nu ma interesa pierderea lui …imi parea rau de pierderea cartelei si a numerelor…in fine pe urma ziua a decurs frumos…inainte sa realizez ca am nu gasesc tel am luat o busitura chiar cand am coborat din masina…eram incaltata cu ce se vede in imagine:))hai bogdane razi ca stiu ca ai sa razi de mine…stiu ca nu sunt sanatoasa ca iarna eu umblu incaltata cu tocuri…si stiu…asa sunt eu…Ziua a continuat am impodobit bradul ,am cantat…am fost fericita…am ras sa nu uit asta…am ras de bogdan ca ai pica netu…:))nu ca mie nu mi-ar pica…cand ti-e lumea mai draga iti pica…si crima mare…am stat la calculator pana pe la 12 cred,,,m-am bagat in pat,m-am jucat pe telefon pana pe la vreo 2…si pe urma am uitat sa il bag la incarcat…de dimineata cand m-am trezit ma trezesc cu ochii direct la telefon sa vad daca am avut vreu apel…dar surprize telefonul era inchis…aloloo m-a lasat bateria…fuga dupa incarcator:))m-am trezit imediat…chiar daca aveam ochii plini de somn,,,nu inteleg de ce am reactionat asa..dar ma rog.Unde vreau sa ajung cu acest post :Mobilul ne-a schimbat lumea,ne cunoastem prin telefon,ne indragostim prin telefon,ne despartim prin telefon mai exact prin mesaje ca ai mai usor si mai simplu.Eu una nu vedeam telefonul o necesitate neaparata dar cu ceva timp in urma am realizat ca mi-a schimbat viata si nu pot fara el..cand il mai deconectez intentionat parca nu am stare sa il vad “fara viata” dar vacanta asta sper sa nu fiu nevoita sa il folosesc prea mult..decat pentru un La  multi ani si cam atat,,,sper.